Basile Tatakis - Filosofia bizantina

Basile Tatakis, în Filosofia bizantin?, trateaz? tema în ansamblul ei, de la na?terea sa autonom? în rela?ie cu dogma cre?tin? la preluarea elementelor din p?gânism, subliniind mereu prin exemple multiple capacitatea scriitorilor-filosofi bizantini de a sublima rolul ra?iunii în raporturile sale multiple cu cre?tinismul oficial, fondat pe credin??.

În creuzetul imperial bizantin, a?a cum sus?ine autorul, se exprim? atât specificitatea elementelor orientale, cât ?i esen?ializarea elementelor de gândire greac?, dar ?i cre?tin?, f?r? ca un anumit echilibru s? fie perturbat în civiliza?ia bizantin?, cu toat? impresia de eterogenitate existent?. Ra?ionalitatea se dezvolt? aici prin diverse contacte, f?r? a afecta excelen?a unei spiritualit??i monahale ai c?rei reprezentan?i prestigio?i, printre care Ioan Sc?rarul ?i Simeon Noul Teolog, rezist? prin profunzimea tr?irii ?i a red?rii acesteia în registru filosofic trecerii timpului. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul ?i Maxim M?rturisitorul î?i vor l?sa amprenta gândirii, fondate pe tr?irea spiritual? a rela?iei cu Dumnezeu.Emula?ia gândirii bizantine a continuat pân? la c?derea Imperiului, ?tafeta fiind prelat? de popoarele ortodoxe din R?s?ritul cre?tin.

„Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apusean? ?i germanic?, Bizan?ul a fost pentru lumea greac?, slav? ?i oriental?. El a fost marele educator, marele ini?iator, care le-a adus tuturor religia ?i mai multor popoare chiar ?i civiliza?ia. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul ?i îi conduce ?i azi, în acela?i sens ?i în aceea?i m?sur? în care Roma papilor guverneaz? lumea catolic?. Chiar mai mult poate, c?ci Bizan?ul nu reprezint? pentru ei doar tradi?ia religioas?.” (Basile Tatakis)